Într-adevăr, cu ce se mîndresc moldovenii? Cu personalităţile marcante care ne-au dus faima în lume? Cu vinurile noastre tradiţionale? Cu ospitalitatea noastră de care ne lăudăm singuri sau cu faptul că suntem peste tot: în Italia, Franţa, Anglia, Canada, America, Rusia etc. ?
Nu, ne mîndrim cu faptul că suntem foarte adaptabili. Unde nu ne-ai lăsa, ieşim din încurcătură şi ne facem stăpîni, că aşa e neamul nostru român. La fel de adaptabili suntem şi cu schimbările produse zilnic la conducere. Azi suntem comunişti, mîine agrarieni, poimîine democraţi, apoi creştin-democraţi, şi iar comunişti, după care renunţăm la tot şi ne facem afacerişti cinstiţi din bani publici.

 Aşa suntem noi, adaptabili sau flexibili, cum s-ar zice. Şi cum să nu fii flexibil cînd „nenea V.V.N.”(Voronin Vladimir Nicolaevici) ne promite că ba ne unim cu „mama Rusia”, ba cu „fiica România”? Cum să nu fii flexibil cînd azi economia e la pămînt, iar mîine înfloreşte ca un pom în primăvară? Cum să nu fii flexibil cînd azi vorbeşti româneşte, iar mîine moldoveneşte? Cum să nu fii flexibil cînd procurorii şi miniştri se schimbă de la o zi la alta? Cum să nu fii flexibil cînd azi eşti duşmanul nr.1, iar mîine achitat de orice acuzaţie; cînd azi eşti pepecedist, iar mîine comunist?
Eşti nevoit să fii flexibil ca să nu te rătăceşti cumva prin mulţimea de promisiuni, ca să nu-ţi pierzi pur şi simplu minţile.
Ne mai mîndrim că avem un preşedinte care vorbeşte limba de stat: chirilica. În special ne mîndrim cu el cînd vorbeşte despre România care „se bagă în treburile noastre făre săpon” sau despre ceilalţi vecini ai noştri care „ne-au ciupit din teritorii şi la nord, şi la sud”. Mai mult, ne mîndrim cu el pentru că încearcă să împace toată populaţia R. Moldova, atît ruşii, cît şi moldovenii, de aceea azi suntem cu Rusia, iar mîine cu România.
Aşa suntem noi, mîndri de alegerea noastră, mîndri de ceea ce avem şi cum să nu fim cînd vorba spune: „Fiecare popor îşi merită conducătorul”.