Afară ninge încet. Fulgii se aşează moi pe ceea ce a mai rămas azi din lacul Valea Morilor. Doar ninsoarea poate acoperi acea imensă groapă care ar fi trebuit să se transforme într-un Aquaparc.
În primăvara anului trecut, autorităţile municipale în acord cu Asociaţia Ecologică de Stat au decis să cureţe apele lacului din Valea Morilor. Asta după ce au fost înregistrate numeroase cazuri de deces a peştelui cauzat de lipsa oxigenului în apă. Experţii au spus că cantitatea de mîl de pe fundul lacului este prea mare şi este dificil pentru peşti şi fauna subacvatică să supraveţuiască. Astfel, toată apa din lac a fost deversată în lacurile din apropiere.
Planul “Valea Morilor” a luat însă o turnură neaşteptată. Autorităţilemunicipale au decis, la indicaţia preşedintelui V.Voronin, construirea unui aquaparc pe locul fostului lac. Acesta urma să devină un loc de recreere pentru chişinăuieni, cît şi pentru turişti. El trebuia să concentreze hotele, magazine, centre comerciale, parcuri de distracţii, bazine şi multe altele. Dar aşa cum se întîmplă de cele mai multe ori în ţara asta democratică, construcţiile, în special cele publice, se fac rapid, fără un plan bine pus la punct şi cu foarte mulţi bani luaţi din bugetul de stat. Proiectul de construirea unei zone de agrement în Valea Morilor a fost cîştigat de o firmă, numele căreia nu este cunoscut nici pînă în prezent. Lucrătorii angajaţi în realizarea proiectului respectiv au început lucrul imediat. Cantităţi imense de pămînt şi mîl au fost ridicate de pe fundul lacului şi transportate în altă parte. Feţile transpirate şi mîinile bătătorite ale lucratorilor făceau să pară ideea unui aquaparc în Valea Morilor mai realizabilă ca niciodată. Dar orice vis frumos se termină cu trezirea la realitate, care se dovedeşte a fi mult prea departe de realitatea visată. Lucrările au durat ceva mai mult de o lună, după care lucrătorii au încetat să mai lucreze. Aceştia au declarat că Primăria nu le-a dat nici un ban pentru lucrările efectuate. În mod surprinzător, evenimentele legate de demult rîvnita zonă de agrement din Valea Morilor coincid cu alegerile locale generale din vara acestui an. Proiectul de construcţie a zonei de agrement a fost susţinută în totalitate de fosta conducere a Primăriei, care se bucura de susţinerea partidului de guvernămînt. Noua conducere din municipiu a fost însă mai rezervată în privinţa proiectului respectiv. Noul Consiliu Municipal a refuzat din start acest proiect, susţinînd că este unul fraudulos prin care cineva încearcă să spele nişte bani. În rîndul construcţiilor începute, dar nefinisate în Chişinău la iniţiativa partidului aflat la conducere se află şi stadionul republican. Acesta a fost dărîmat, prima piatră fiind dată jos de însăşi premierul Vasile Tarlev. Pietrile adunate în grămezi şi mizeria de pe stadion arată încă o dată că guvernarea ştie să strice, nu şi să construiască. Totul a rămas nemişcat aici. Doar vîntul rece care suflă deasupra terenului mai mişcă praful dintr-un colţ în altul. În locul vechiului stadion nici urmă de stadion european promis în primăvara acestui an. Cam aceeaşi situaţie şi cu Memorialul “ Eternitate”, diferenţa fiind că acesta a fost finisat. Cum a fost acesta construit e deja o altă poveste. După finisarea proiectului s-a demonstrat că lucrările au fost efectuate necalitativ, cu nerespectarea normelor de construcţie şi cu cheltuirea unor sume mari de bani.Plăcile de pavaj care nu se potrivesc şi care mai sar atunci cînd calci pe ele mai spun şi despre incapacitatea autorităţilor de a dirija nişte lucrări de construcţie în mod eficient.
Morilor nu se va transforma într-un Aquaparc nici în 2008. Bugetul local pentru anul viitor, adoptat de Consiliul Municipal nu prevede alocarea unor sume de bani pentru finisarea proiectului. Din 2008, la numărul gropilor din Chişinău se mai adaugă încă una: cea din Valea Morilor.
Cei care trec grăbiţi prin parc privesc cu tristeţe şi durere la ceea ce a mai rămas din lac. Se opresc pe-o clipă şi privesc atent. Probabil îşi amintesc de frumuseţea de odinioară a lacului. Nu se reţin mult. Apoi revin la ale lor şi îşi continuă drumul la fel de grăbiţi. Doar groapă rămîne la locul ei…

  În 50 de ani Moldova ar putea pierde încă un milion de locuitori. Asta s-ar putea întîmpla pe fundalul emigrării masive şi a natalităţii scăzute a populaţiei băştinaşe. Anual, numărul locuitorilor RM scade cu aproximativ 2%. Numărul persoanelor decedate anul trecut a constituit în jur de 20 de mii, iar numărul celor născuţi – aproximativ 18 mii. Reducerea numărului populaţiei va influenţa direct economia. Lipsa forţei de muncă va scădea baza impozabilă a RM şi va duce la dispariţia unor ramuri ale industriei sau chiar la un dezechilibru în toate ramurile vieţii sociale.
În cazul reducerii simţitoare a forţei de muncă, Guvernul s-ar vedea nevoit să deschidă hotarele pentru imigranţi. Moldova riscă astfel să devină o ţară populată de arabi, pentru că 85% din cererile de azil politic vin de la persoanele aflate în zone de conflict. RM ar deveni o destinaţie atractivă şi pentru chinezi, care se confruntă în prezent cu problema suprapopulării.
Popularea Moldovei cu naţionalităţi diferite ar afecta structura demografică. Astfel, RM şi-ar putea pierde religia, cultura şi s-ar transforma într-o ţară multinaţională.
Conform ultimului recensămînt, populaţia băştinaşă a Moldovei constituie 80%.  Acelaşi recensămînt atestă o scădere a ponderii ruşilor, care constituie aproximativ 10% , restul fiind împărţitîntre ucraineni, bulgari, turci. Religia dominantă în Moldova este creştinismul.

Mai mult de o mie de persoane au protestat azi în Scuarul Operei Naţionale împotriva anulării patentelor de antreprinzător. Mitingul a fost organizat de Uniunea Interprinzătorilor din RM şi a fost susţinut de trei partide din opoziţie. Opoziţia a cerut anularea legii 208, în caz contrar afirmă că o vor face ei în 2009 atunci cînd vor veni la putere.
În Moldova activează aproximativ 40.000 de deţinători de patentă. Principala lor activitate era comerţul. Conform patentelor, aceştia îşi organizau o activitate economică şi indiferent de venitul obţinut, plăteau în bugetul statului o taxă fixă de 1500 lei. După adoptarea legii 208, aceştia urmau să-şi deschidă interprinderi individuale, să-şi contabilizeze afacerea şi să plătească impozit pe venit în funcţie de mărimea acestuia. Deţinătorii de patentă au revendicat însă această lege şi au cerut anularea ei, motivînd că legea 208 este una antidemocratică , concepută la comanda dl. Voronin.
În replică, Guvernul afirmă că legea 208 va permite impozarea veniturilor celor care activau în bază de patentă şi va opri comerţul neautorizat din pieţe. Guvernul mai spune că din lipsa aparatelor de casă aceştia nu puteau fi amendaţi.
Expertul economic, Veaceslav Ioniţă susţine că anularea patentelor va genera o scădere economică pe termen scurt, dar o creştere considerabilă şi o dezvoltare a economiei pe termen lung. Anularea patentelor va permite crearea unor interprinderi individuale mici ce vor activa legal şi vor vinde produse standardizate şi calitative.
Activarea sub forma unor mici interprinderi individuale va avea drept rezultat creşterea bugetului local.

Cozi interminabile în faţa Consulatului României din Chişinău. Lumea adunată aici aşteaptă ore în şir doar pentru a putea depune o cerere de obţinere a vizei fără a avea siguranţa dacă vor trece azi sau nu.
Ora cinci dimineaţa. Afară plouă mărunt… Cîteva stafii rătăcite în întuneric… Sunt primii oameni care s-au adunat în faţa Consulatului. Se plimbă de ici-colo aşteptînd să treacă timpul, dar în acelaşi timp sunt fericiţi pentru că ştiu sigur că astăzi vor intra în incinta Consulatului. Aici, lupta este cîştigată de cel care vine primul. Între timp ploiaia ciobănească continuuă. Nici măcar ea nu poate opri mulţimea adunată aici care cu fiecare minută ia proporţii din ce în ce mai mari. Tineri, bătrîni, adulţi, toţi vin aici pentru a obţine viza spre România. La ora opt dimineaţa, spaţiul din faţa Consulatului este deja neîncăpător.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană(UE), RM i-a fost impus regimul de vize obligatoriu, una din clauzele de bază pe care ţara vecină trebuia să o respecte ca membră a Comunităţii Europene. Cu toate că autorităţile române au oferit Moldovei o serie de facilităţi de obţinere a vizei: viza gratis, studenţii care sunt deserviţi fără rînd şi alte facilităţi pentru agenţii economici, pentru simplu cetăţean obţinerea vizei este unadevărat calvar. Ei stau ore sau zile în şir doar pentru a se putea programa, iar odată cu introducerea procedurii de înregistrare online, procesul a devenit şi mai anevoios. Mulţi din cei care solicită vize nu ştiu să folosească calculatorul s-au văzut nevoiţi să apeleze le persoane auxiliare care le-au perceput o anumită taxă pentru ai înregistra. Ei nu au altă soluţie, pentru că cei care se află dincolo de Prut nu au timp să aştepte: ei fie pierd o programare la una din ambasadele care nu au sediu în Moldova, fie pierd o ceremonie la rudele din România, fie întîtzie la lucru sau la studii.
D-na Maria S. şi d-l Ion S., doi pensionari din Soroca vor cu tot dinadinsul să fie prezenţi la nunta nepoatei din România, dar birocraţia şi procedura îndelungată de obţinere a vizei nu le permit să ajungă la timp. „Am vrut să fim prezenţi la nuntă ca să-i dăm binecuvintarea aşa cum se cuvine la noi. Dar se pare că o să vedem nunta doar pe poze. Venim deja a treia oară, după ce de fiecare dată ne-au intors să mai perfectăm vreun act. Şi noi nu mai suntem tîneri să stăm zile întregi aici. Sper că azi ne vor da viza” a spus d-na Maria. După cîteva zeci de minute ambii bătrînei au intrat în Consulat. Curiozitatea sau intuiţia m-a făcut să-i aştept. Nu s-au reţinut mult. În 5 minute au ieşit. Păşeau distanţi, grăbiţi şi lăcrămînd. Aş fi vrut să-i consolez, dar am renunţat imediat la idee. Nimic din ceea ce aş fi putut spune nu i-ar ajuta să-şi vadă nepoata. Iar pentru ei acesta era cel mai important lucru. Totul din cauza că nu au reuşit să demonstreze consulului că sunt bunicii fetei.
Soarta oamenilor ia o întorsătură fericită, dar de multe ori tragică, aici, în faţa Consulatului României. Chinul lor însă nu se termină odată cu depunerea cererii, termenul de obţinere a vizei variază, ajungînd pînă ola o lună, după care urmează o altă luptă în faţa Consulatului pentru ridicarea acesteia.
Situaţia s-a agravat însă şi mai mult acum o lună şi jumătate, cînd procedura de înregistrare on-line a fost suspendată, urmînd să fie propusă o nouă procedură de depunere a cererilor. Din cele două variante pe care le propusese anterior ambasadorul României la Chişinău, d-l Filip Teodorescu, şi anume programarea prin telefon sau prin rînd viu, a fost acceptată cea din urmă. Acum cetăţenii RM care doresc să obţină viză în ţara vecină vor fi nevoiţi să se scoale mai devreme pentru a se pune în rînd. Noua metodă funţionează deja de 2 săptămini, dar cozile din faţa Consulatului şi nemulţumirea cetăţenilor nu au sfîrşit. Chiar dacă autorităţile consulare anunţă că fac tot posibilul pentru a soluţiona problema, Consulatul României din Chişinău este vizibil incapabil de a face faţă unui număr atît de mare de cereri.
Preşedintele României, Traian Băsescu a solicitat în nenumărate rînduri autorităţilor moldovene deschiderea altor două consulate la Bălţi şi Cahul. Acestea însă au invocat diverse motive şi prin tertipuri diplomatice au refuzat să creeze cele două consulate.
Astfel problema s-a agravat şi mai mult, generînd în acelaşi timp şi o răcire a relaţiilor bilaterale cu România.

Într-adevăr, cu ce se mîndresc moldovenii? Cu personalităţile marcante care ne-au dus faima în lume? Cu vinurile noastre tradiţionale? Cu ospitalitatea noastră de care ne lăudăm singuri sau cu faptul că suntem peste tot: în Italia, Franţa, Anglia, Canada, America, Rusia etc. ?
Nu, ne mîndrim cu faptul că suntem foarte adaptabili. Unde nu ne-ai lăsa, ieşim din încurcătură şi ne facem stăpîni, că aşa e neamul nostru român. La fel de adaptabili suntem şi cu schimbările produse zilnic la conducere. Azi suntem comunişti, mîine agrarieni, poimîine democraţi, apoi creştin-democraţi, şi iar comunişti, după care renunţăm la tot şi ne facem afacerişti cinstiţi din bani publici.

 Aşa suntem noi, adaptabili sau flexibili, cum s-ar zice. Şi cum să nu fii flexibil cînd „nenea V.V.N.”(Voronin Vladimir Nicolaevici) ne promite că ba ne unim cu „mama Rusia”, ba cu „fiica România”? Cum să nu fii flexibil cînd azi economia e la pămînt, iar mîine înfloreşte ca un pom în primăvară? Cum să nu fii flexibil cînd azi vorbeşti româneşte, iar mîine moldoveneşte? Cum să nu fii flexibil cînd procurorii şi miniştri se schimbă de la o zi la alta? Cum să nu fii flexibil cînd azi eşti duşmanul nr.1, iar mîine achitat de orice acuzaţie; cînd azi eşti pepecedist, iar mîine comunist?
Eşti nevoit să fii flexibil ca să nu te rătăceşti cumva prin mulţimea de promisiuni, ca să nu-ţi pierzi pur şi simplu minţile.
Ne mai mîndrim că avem un preşedinte care vorbeşte limba de stat: chirilica. În special ne mîndrim cu el cînd vorbeşte despre România care „se bagă în treburile noastre făre săpon” sau despre ceilalţi vecini ai noştri care „ne-au ciupit din teritorii şi la nord, şi la sud”. Mai mult, ne mîndrim cu el pentru că încearcă să împace toată populaţia R. Moldova, atît ruşii, cît şi moldovenii, de aceea azi suntem cu Rusia, iar mîine cu România.
Aşa suntem noi, mîndri de alegerea noastră, mîndri de ceea ce avem şi cum să nu fim cînd vorba spune: „Fiecare popor îşi merită conducătorul”.